Nichita Stănescu - Estompare

Din ce în ce te stingi, te stergi
de peste sternul meu, faptura,
dira lucinda si, de melci,
tandra arsura.

Abia te tin intr-un cuvint,
ori în albastrul meu iris,
iarba-ncoltind dintr-un pământ
de somn, de vis.

Daca-nchid ochiul, te strivesc în pleoape,
daca respir, te-mping în aer,
neoglindito peste ape
tu, dulce vaer.

Ah, vine norul si mă sterge
cu un burete foarte rece.
Ramin ce-am fost, un tron de rege
din care ai plecat de mult...